Pe zi ce trece mi se dovedeşte încă o dată şi încă o dată că am avut dreptate când am spus că

cei mai mari comunişti au devenit brusc, peste noaptea lui 21 decembrie cei mai înflăcăraţi democraţi.

Ori ieri, ori acum două zile am deschis întâmplător televizorul şi în timp ce făceam un tur, am ajuns pe postul “realităţii” deontologice. Probabil v-aţi aştepta să nu fi observat nimic interesant, dar culmea, mi-a atras atenţia tocmai emisiunea făcută într-un sat peste care au trecut apele în care Tatulici, cel mai democrat democrat din România şi “zâna” Andreea Marin, (mai trebuie să câştige şi ea un ban, deaia s-a mutat la Realitatea), cu şapca ei UNICEF pe căpşor (probabil asta o face să pară în ochii multora o adevărată filantroapă) adunaseră toţi oamenii satului şi vorbeau cu ei.

Nu, dacă vă gândiţi că mi-a atras atenţia zâna Andreea prin frumuseţea ei vă înşelaţi. Ceea ce mi-a atras atenţia a fost filozofia vieţii tatuliciană.

Domnul acesta, care nu numai că nu are vreo îngrijorare legată de viaţa de zi cu zi, dar ar putea să arunce cu bani fără nicio problemă, aflat în faţa unui grup de oameni ce îşi pierduseră toată agoniseala de o viaţă îşi expune măreţele teorii.

Tatulici îi acuză pe oamenii ce pierduseră totul din cauza inundaţiilor că visează la lucruri prea mici. Filozofia oportunistă tatuliceană, uşor de exprimat atunci când cel ce o spune are toată viaţa asigurată (mai neplăcut e că este asigurată şi profitând de suferinţa altora), îi îndrumă spre visuri măreţe pe oamenii ce nu mai au nici măcar un amărât de acoperiş peste cap. Este pur şi simplu absurd şi dezgustător.

Cât despre om însine, cel ce se pretinde un mare democrat, şi acuză în stânga şi în dreapta că PSD e fostul PCR şi apără aproape fanatic PD-L-ul, dar uită să menţioneze că şi acesta are aceeaşi rădăcină ca PSD-ul, nu merită menţionat despre el, Tatulici, decât că a fost pe rând: redactor şef la revista Universităţii Al Ioan Cuza, Alma Mater în timpul facultăţii, iar după a devenit secretar general de redacţie la revista “Viaţa Studenţească” până când a fost dat afară pentru că se afla la al treilea divorţ. Apoi şi-a făcut carieră chiar în TVR din 80 pînă în 89. Presupun că este uşor de realizat că nu eşti tocmai anticomunist dacă ai lucrat în televiziunea naţională pe vremea comuniştilor. În 89, când situaţia se schimbase şi Tatulici nu se mai putea folosi de Nicu Ceauşescu ce îl ajutase să rămână în TVR, brusc schimbatul democrat îl pălmuia pe Nicuşor, care îi amintea că mai demult îi mâncase din mână.

Aceştia sunt oamenii care au ajuns să fie importanţi la aproape 19 ani de la revoluţie, foşti comunişti înflăcăraţi, brusc transformaţi în democraţi pioşi. Pentru oamenii de valoare din societatea de azi ideologia nu contează, este doar o aparenţă în timp ce umilitatea şi servitutea sunt esenţa.